Extinderea lanţurilor de magazine Lidl şi Kaufland pare de neoprit. Până când îi vom lăsa pe nemţi să submineze economia naţională?

Azi, când am intrat în Lidl, mi-a sărit în ochi noul raion de flori bine delimitat şi branduit „Florăria Lidl”. E drept că deocamdată nu pare prea bine aprovizionată… dar lumea se opreşte totuşi curioasă şi explorează florile de rahat ce zac pe grătarele metalice. Lidl a avut flori tot timpul, dar această mişcare mă face să cred că Lidl vrea mai mult de la raionul de flori. Şi de ce n-ar vrea când vede că vinde toate ciurucurile pe care le aduce. Toate begoniile, toate Gloxiniile, oricât de veştejite ar părea, dispar… La fel ca-n primăvară, când toţi bulbii şi toate răsadurile şi-au găsit cumpărători, precum şi lalelele mici şi rahitice de la Valentine’s Day.

193 de florării LIDL!!! Cu alte cuvinte, o florărie Lidl la fiecare 10 comercianţi de flori. La care se mai adaugă peste 100 de „Florării Kaufland”. Preţurile exagerat de mici practicate nu fac decât să inoculeze în mintea românului ideea că florăriile locale sunt scumpe, că comercianţii de flori români sunt nişte flămânzi şi nişte profitori care nu merită să trăiască. Dar ţin să le reamintesc tuturor că cea mai mare parte a profiturilor încasate de Lidl şi Kaufland părăsesc ţara, iar acei bani nu se mai întorc în ţară sub nici o formă. Asistăm la un masacru economic fără precedent în care românii îşi sabotează propria economie.

Un exemplu concret: să presupunem că fiecare florărie Lidl vinde săptămânal 200 de ghivece de flori cu un profit mediu de 8 lei pe ghiveci – rezultă un profit de 1600 de lei. La nivel naţional, Lidl obţine un profit de 308 800 lei doar din plante, doar într-o săptămână. Într-un an înseamnă un profit de peste 16 milioane de lei. Adică 3,6 milioane de euro – bani care vor părăsi ţara. Astfel, Lidl şi Kaufland înghit mai bine de 3000 de euro pe an din profitul fiecărui comerciant de flori. Cum te-ai fi simţit tu în decembrie când ai fi tras linie şi în loc de 12.000 de euro profit ţi-ar fi dat 15.000 de euro? Cum ar fi fost dacă aveai o putere de cumpărare cu 1000 de lei mai mare în fiecare lună?

Deschizând graniţele şi primid cu braţele deschise aceşti coloşi ai comerţului nu am făcut decât să îi invităm pe nemţi să-şi construiască noile lagăre de concentrare pe pământ românesc… lagăre de epurare economică, în care românii muncesc ca nişte sclavi pentru salarii de mizerie. Şi ştii care e culmea? Că vrând-nevrând, o parte din salariul angajaţilor se-ntoarce tot la Lidl sau la Kaufland…

———————————————-

Denumirea de „Florărie” este improprie pentru un raion din cadrul unui super/hypermarket din următoarele motive:
1. nu există personal calificat care să îl ajute pe client în procesul de decizie;
2. nu se oferă nimic personalizat;
3. este un spaţiu impersonal, lispit de orice urmă de creativitate;
4. florile sunt expuse şi condiţionate de oameni fără experienţă în domeniu, probabil după nişte instrucţiuni minimale primite „de la centru”;
5. nu se realizează buchete sau aranjamente florale pe loc – asta se întâmplă doar în pieţe şi în florăriile tradiţionale, administrate de oameni plini de pasiune pentru ceea ce fac;
6. clientul nu primeşte nici măcar informaţiile de bază pentru a se bucura cât mai mult timp de florile sau plantele pe care le cumpără;
7. oferta de flori tăiate este extrem de limitată şi de o calitate îndoielnică, o florărie tradiţională fiind cu mult mai bine aprovizionată.

Pe această cale le recomand managerilor să renunţe la această denumire şi să nu mai inducă lumea în eroare. Un simplu raion de flori nu se va ridica niciodată la rangul unei florării. (După cum nici raionul numit „Brutărie” nu este o brutărie în adevăratul sens al cuvântului, pentru că n-am văzut nici urmă de făină pe angajaţii care închid şi deschid cuptoarele…)