NU DOAR POLITICIENII SUNT DE VINA…

  • de Teofil Molcuţ

    O bună parte dintre cei care au protestat în stradă la început de noiembrie au considerat că era datoria statului să prevină incendiul din #colectiv. Aşadar, trăiesc cu o imagine a statului protecţionist, a statului „dădacă”, în care altcineva ar trebui să le poarte de grijă şi să le spună unde e bine şi unde nu e bine să meargă. Ceea ce ne aruncă la limita ideologiei comuniste, chiar în apropiere de Ziua Naţională a României. 

    Statul sunt eu

    Acest curaj nemărginit de a „înlocui” conducătorii s-a acumulat pe fondul mai multor crize: economice, sanitare, educaţionale, juridice, dar mai ales spirituale. Undeva în profunzimea minţii lor, românii sunt dezamăgiţi de faptul că statul nu doar că nu le asigură bunăstarea, dar nici nu prea are în plan să o asigure. Mai mult decât atât, prăpastia dintre şcoală şi piaţa muncii se tot adânceşte. Prin sistemul educaţional actual, statul nu oferă informaţiile cheie care i-ar putea ajuta pe viitorii antreprenori şi angajaţi să atingă bunăstarea. Banii sunt un mister pentru majoritatea cetăţenilor şi trăiesc cu impresia că toţi banii lor ajung în buzunarele guvernanţilor. De aici ei trag concluzia că guvernanţii sunt de vină pentru că sunt săraci, alcoolici sau dependenţi de jocurile de noroc. Vom vedea imediat că există un scurtcircuit în această logică.

    Aşadar, totul porneşte de la bani. Banii înseamnă putere. Pe de altă parte, puterea totală, corupe total. Iar această axiomă nu se va schimba nici dacă vom fi conduşi de tehnocraţi. Odată conectaţi la robinetele bugetului de stat, din simpli oameni, guvernanţii devin oameni politici. Datoria lor este să asigure ordinea internă şi securitatea externă a comunităţii, însă deciziile politice pe care le iau sunt influenţate la un moment dat şi de interesul personal sau de interesele grupurilor de influenţă/presiune. Aceste grupuri de presiune dictează politicile publice, având această putere şi datorită banilor de care dispun.

    Deciziile politice, la rândul lor, influenţează redistribuirea avuţiei. Salariul minim, spre exemplu, este una dintre măsurile prin care statul îşi împiedică proprii cetăţeni să atingă bunăstarea financiară. Trăim însă într-un stat democratic, aşa că de peste 25 de ani, fiecare alege cum vrea să trăiască.  În capitalism poţi la fel de uşor şi să te îmbogăţeşti, şi să sărăceşti. Din păcate, stilul de viaţă al fiecăruia dintre noi se răsfrânge asupra întregii societăţi. Este lesne de înţeles faptul că în momentul de faţă, în România, sunt prea multe vieţi în derivă, care aşteaptă o schimbare.

     A cui este România?

     România este a tinerilor care trăiesc doar pentru „acum şi aici”, fără să se gândească prea mult la ziua de mâine. Vor să se distreze, vor să devină faimoşi printr-o simplă apăsare de buton, vor să câştige bani mulţi şi uşor ca să îi poată cheltui şi mai uşor. Ideea că ar trebui să economisească bani albi pentru zile negre este umbrită de iluzia că viaţa va fi la fel de frumoasă şi peste 10 ani, şi peste 20 de ani… Tinerii amână economisirea crezând că au timp şi pierd astfel ani preţioşi din viaţa lor, ani în care ar putea să-şi formeze un obicei cu adevărat sănătos.

    Părinţii tinerilor muncesc mult pentru a le asigura toate cele necesare, pentru a le asigura o educaţie şi o locuinţă, neglijând de multe ori securitatea financiară a familiei, întinzându-se mai mult decât le este plapuma. Astfel, România este a părinţilor (supra)îndatoraţi sau care conduc afaceri construite pe credite, pe bani nemunciţi luaţi cu cifre umflate doar pe hârtie. Afaceri mai mult sau mai puţin sănătoase care nu generează cât ar fi nevoie pentru a acoperi toate cheltuielile. A părinţilor care muncesc din ce în ce mai mult pentru aceiaşi bani.

    Părinţii acestor părinţi sunt pensionarii de astăzi. România este a pensionarilor care cred că statul trebuie să le poarte de grijă. Nu se mai pot bizui pe copii lor… Au muncit şi ei la viaţa lor, dar n-au reuşit să economisească îndeajuns ca să îşi poată suplimenta pensia primită de la stat nici măcar cu 10%. S-au mulţumit să fie doar angajaţi, pentru că e mai comod ca altul să îşi bată capul cu plata salariului, în loc să îşi bată ei capul cu creşterea veniturilor. Sau au făcut afaceri, dar n-au ştiut CUM să economisească din ce în ce mai mult, pe măsură ce câştigau mai mult. Alţii au cedat în faţa viciilor şi şi-au distrus sănătatea în anii lor cei mai buni, iar acum îşi diminuează veniturile tratând afecţiuni care puteau fi prevenite – ciroze, cancer etc.

    Despre ce nu se vorbeşte?

    Tinerii şi părinţii lor, dar şi părinţii părinţilor lor ar fi surprinşi să afle că schimbarea după care au ajuns să strige pe străzi începe chiar din casele lor, printr-o nouă atitudine faţă de cheltuieli, faţă de timp şi faţă de bani. Două lucruri extrem de importante n-au învăţat încă Românii. Primul – să lucreze mai puţin pentru aceiaşi bani. Al doilea – să aplice un plan de economisire. Iată două îndemnuri pe care nu le veţi găsi în niciun manual de economie, finanţe sau contabilitate. Două îndemnuri pe care nu le veţi auzi nici la radio, nici la televizor, nici în presa de mare tiraj pentru că toţi îşi câştigă banii stimulând consumul, dând naştere unor nevoi artificiale şi promovând creditele băncilor – adică exact acele lucruri care fac să crească nenatural economia Românească… doar pentru a da bine în statistici. Doar creditele ne mai salvează de ultimul loc în toate clasamentele…

    Acea presă care a făcut reclamă la credite cu doar 2 minute în urmă, vine şi îi filmează pe cei îndatoraţi cum strigă de disperaţi în stradă din cauza sărăciei şi neputinţei lor. Doar că presa deviază de la adevărata problemă a oamenilor, conectând protestele cu incendiul dintr-un club, nu cu absenţa generalizată a bunăstării.

    Nu doar politicienii sunt de vină… Politicienii poate că nu înţeleg cum funcţionează capitalismul, afacerile sau economia… dar ştiu cum funcţionează politica. Ei ştiu cum pot obţine ce vor. Noi, cei care i-am angajat pe ei să ne conducă; noi trebuie să învăţăm acum să obţinem ce vrem. Şi cred că primul lucru pe care ni-l dorim cu toţii este bunăstarea, adică un trai decent în propria ţară.

    Cartea „PLANUL DE ECONOMISIRE” a luat naştere pornind de la ultimele două propoziţii. Timp de un an, am scris şi am aplicat fiecare idee şi fiecare concept… iar viaţa mea s-a schimbat radical. Cred cu adevărat că UN PLAN DE ECONOMISIRE este exact ceea ce lipseşte fiecăruia dintre noi după 26 de ani de democraţie şi capitalism… Iar dacă un mesaj poate să schimbe cu adevărat vieţile celor din jur, el trebuie făcut cât mai accesibil. Investind acum DOAR 36 de lei, vei învăţa cum să salvezi de la risipă de 100, de 1000 sau de 100 de mii de ori mai mulţi bani în următorii ani. Comandă-l acum! 

    Planul de economisire cartea anului

    Ţi-a plăcut? Dă mai departe!Share on Facebook0Share on Google+0Pin on Pinterest0Tweet about this on Twitter0Print this page
    Publicat în 17 noiembrie 2015 în categoriile Business&Marketing | Etichete , , , , , , ,
  • Comentarii