Subtilă şi ambalată frumos, această capcană îi îndepărtează pe florişti de piaţa lor ţintă, sfidând legile economiei.

_________________________________

După cinci ani în care am urmărit cu atenţie tot ce se întâmplă la cel mai înalt nivel în designul floral contemporan, am ajuns la concluzia că în industria florilor nu este suficient să fii creativ pentru a avea satisfacţii financiare.

DSC06275

 

Dar să începem cu începutul. În primul rând, în România, florile şi plantele rămân un produs de lux. Alături de ucrainieni, românii cheltuie cel mai puţin pe plante şi flori din U.E.; aşadar valoarea pieţei de flori din România este minusculă (undeva la 5 USD/cap de locuitor) dacă o comparăm cu cei mai mari consumatori: Elveţia (74 USD*/cap de locuitor), Norvegia (52,4 USD*/cap de locuitor), Germania (40,3 USD*/cap de locuitor), Marea Britanie (36,3 USD*/cap de locuitor) şi Franţa (29,2 USD*/cap de locuitor). În 2012, americanii au cumpărat flori şi plante de 54 USD în medie. Aproape trei sferturi din florile cumpărate sunt oferite cadou, fiind aranjate fie într-un vas, fie legate în buchete. (*cifrele sunt la nivelul anului 2002, dar rămân relevante şi astăzi, sursa: Flower Council of Holland)

Şi înainte, dar şi după criza economică din 2008, florăriile din România au demonstrat faptul că îşi pot satisface clienţii fără nici o dificultate. Cei mai mulţi florişti s-au auto-educat, s-au adaptat şi şi-au administrat afacerea fără să aibă la bază studii superioare sau cursuri de (supra)calificare. Publicul român, la rândul lui, nu şi-a crescut pretenţiile. Da, apreciază un aranjament floral bine realizat dar rareori este dispus să plătească în plus pentru manoperă şi creativitate. Şi aceasta o afirm după ce am petrecut peste cinci ani într-o piaţă de flori şi într-o florărie în care am putut să observ obiceiurile de consum.

Dezavantajul într-o piaţă de flori este concurenţa, aflată chiar lângă tine, care tinde să menţină preţurile cât mai jos, iar ţie îţi este aproape imposibil să ceri un preţ mai mare, oricât de frumoase buchete ai avea. Al doilea risc este acela de a fi copiat cu uşurinţă, ceea ce duce la disconfort, iar cu timpul, te înrăieşte. Pe de altă parte, într-o florărie eşti mult mai liber să te exprimi ca artist, dar din start îţi îngustezi nişa căreia i te adresezi. De la un anumit nivel, totul merge doar pe relaţii. Eşti recunoscut şi acceptat de pătura de sus? OK, atunci ai verde. (Se adeveresc principiile: „cei bogaţi cumpără de la cei bogaţi” şi „cei bogaţi devin şi mai bogaţi”.)

Exact! Obiceiurile de consum se schimbă greu, mai ales când marea majoritate a românilor se uită în primul rând la etichetă. Dar la fel se întâmplă şi în China. Progresul economic nu a condus imediat şi la o schimbare a preferinţelor consumatorilor legate de flori. Deşi au o putere de cumpărare mai mare, chinezii nu se înghesuie să cumpere cele mai extravagante aranjamente florale. În marile oraşe există doar câteva florării de lux, în timp ce florăriile ieftine, dar cu buchete tradiţionale, prosperă la tot pasul.

multimea nuntilorÎn al doilea rând, în ceea ce priveşte decorul evenimentelor festive, şi mai ales pentru nunţi, totul merge pe imitaţie. Mi-a plăcut ce şi-a făcut X şi vreau şi eu ceva similar. Mi-a plăcut buchetul de mireasă din revista Y şi vreau unul asemănător. Publicul larg imită şi preia cele mai mediatizate look-uri. Când daţi un search pe Google, în topul rezultatelor nu vă apar buchetele cele mai nonconformiste, ci cele mai populare. Aşadar, din nou ne lovim de o nişă extrem de îngustă – aceea a mirilor care nu doar apreciază ceva „diferit” şi „creativ”, ci şi plătesc pentru asta. Ori, un business are nevoie de cât mai mulţi clienţi (plătitori) pentru a supravieţui, nu-i aşa?

 

Deci care este capcana floristicii moderne?

Cursa supracalificării. O cursă în care sunt ademeniţi floriştii care cred că succesul stă în creativitate. Şi Van Gogh a fost creativ, dar nu a gustat succesul în timpul vieţii.

Iniţiată de o serie de designeri florali axaţi mai mult pe partea de educaţie şi prea puţin conectaţi la preferinţele consumatorilor, această cursă parazitează industria florilor din toate punctele cardinale ale globului. Internetul este împânzit de imagini cu aranjamente florale tot mai vulgare şi ostentative. Altele sunt creative, dar greu de reprodus şi neeconomice. La marile expoziţii internaţionale, creaţiile expuse stârnesc pe de o parte admiraţia prin imaginaţia dusă la extreme, iar pe de altă parte dezgustul, prin risipa ce le caracterizează. Pe scurt, atenţia floriştilor este deviată de la normalitate.

 

La limita dintre arta si vulgaritate - o roată imensă din crengi prăfuite este decorată cu discuri de aluminiu şi orhidee Vanda de Araik Galstyan in cadrul unei demonstratii la IPM Essen 2013.

La limita dintre arta si vulgaritate – o roată imensă din crengi prăfuite este decorată cu discuri de aluminiu şi orhidee Vanda de Araik Galstyan in cadrul unei demonstratii la IPM Essen 2013.

 

E timpul să spunem adevărul: CREATIV nu înseamnă şi COMERCIAL!

Comerţul cu flori nu înseamnă spectacol. Nu înseamnă circ. Nimeni nu trebuie să demonstreze nimic nimănui, decât să îşi facă meseria cât mai bine cu putinţă acolo unde se află. Ca şi comercianţi, satisfacţia noastră vine în momentul în care clienţii noştri sunt mulţumiţi. Şi nu ai cum să îi faci pe plac clientului până când nu stai de vorbă cu el. Sunt convins însă că majoritatea floriştilor români îşi pot mulţumi clienţii fără probleme.

Investiţiile în supracalificare se vor justifica abia atunci când vom fi depăşiţi de cerinţele clienţilor. Până atunci, însă, pentru a le putea oferi clienţilor noştri produse de cea mai bună calitate, produse superioare din punct de vedere artistic, trebuie să ne întoarcem privirile şi urecheile spre ei şi… să îi însetăm.